Un vizitator petrece nouăzeci de secunde pe site-ul tău public. O recepționeră petrece opt ore pe zi în back office-ul tău, cinci zile pe săptămână, ani la rând.
Acum compară cum a fost împărțit bugetul.
Aproape fiecare proiect pe care îl preiau l-a împărțit exact invers: luni întregi pe site-ul de prezentare și o interfață de administrare care e ce a generat framework-ul, niciodată deschisă de omul care a comandat-o. Angajații o ocolesc. Țin un Excel paralel, pentru că Excel-ul e mai rapid. Și atunci datele din sistem sunt greșite, și toată lumea dă vina pe sistem.
Ce înseamnă concret „admin-ul e produsul”
Ecranul se potrivește cu decizia, nu cu tabelul
Un admin implicit îți dă un formular per tabel din baza de date, adică o poză a schemei tale, nu a muncii cuiva. Recepționera nu editează un rând Appointment - ea încearcă să strecoare un pacient joi, uitându-se la cine mai e în ziua aia. Astea au nevoie de ecrane diferite, chiar dacă ating același tabel.
Orice ar putea schimba proprietarul e un rând, nu un deploy
Prețuri, program de lucru, textul e-mailurilor, textul de consimțământ, footer-ul legal, ce câmpuri sunt obligatorii. Dacă schimbarea oricăruia dintre ele înseamnă un programator, atunci n-ai livrat un sistem, ai livrat o dependență de tine. Folosesc drept test întrebarea „ar vrea cineva, plauzibil, să schimbe asta fără mine?”, iar răspunsul e „da” mult mai des decât pare.
Acțiunile periculoase arată periculos
Ștergere, rambursare, trimitere către toți clienții, suprascrierea unui blocaj. Astea au nevoie de o frecare proporțională cu consecința și - mai important - de o consemnare a cui le-a făcut. Nu ca să prinzi pe cineva, ci pentru ca „ce s-a întâmplat aici?” să fie o întrebare cu răspuns.
Funcționează pe mașina pe care va fi folosit
Adesea un laptop vechi pe o conexiune proastă la o recepție, sau un telefon într-un depozit. Un admin care e plăcut pe monitorul unui programator și inutilizabil pe hardware-ul căruia îi e destinat nu e terminat.
Testul pe care îl folosesc
Înainte de predare, stau lângă omul care îl va folosi cel mai mult și mă uit cum își face o zi normală. Nu un demo - munca lui reală, cu mine tăcând.
De fiecare dată când ezită, ăsta e un defect de design. De fiecare dată când deschide un Excel în loc, asta e o funcționalitate care lipsește. De fiecare dată când întreabă „pot să anulez asta?”, ceva are nevoie de o confirmare sau de un istoric.
Durează o oră și e cea mai valoroasă oră din orice proiect pe care l-am făcut. Nu s-a întâmplat niciodată să nu producă nicio modificare.
De ce ăsta e un argument comercial, nu unul estetic
Treaba site-ului public e să aducă o cerere. Treaba back office-ului e să facă business-ul să meargă. Marketingul prost te costă lead-uri despre care n-ai știut niciodată; un back office prost te costă o oră pe zi, în fiecare zi, de fiecare angajat, plus calitatea datelor de care depind fiecare raport și fiecare decizie de mai departe.
Cheltuiește în consecință.
Deși varianta cea mai ieftină e să nu construiești deloc back office-ul, dacă cineva vinde deja unul care ți se potrivește. Despre asta e nota despre când să nu construiești.